Un nou început

De astăzi am început să lucrez împreună cu încă o bloggeriță la un nou proiect numit Next Generation. Dacă vă place acest blog vă garantez că vă va plăcea și acesta. Veți putea citi diverse articole, scrise în stiluri diferite, însă la fel de interesante și captivante. Sper să vă placă !

nextgeneration.ebloguri.ro

Ce a fost și ce a ajuns...

Festivalul Callatis, până nu demult o scenă pe care pășeau artiști români consacrați, dar și străini. Acum spectacolul este doar o umbră slabă a celui de altădată. Se poate spune că s-a transformat într-o punte de lansare pentru artiștii noi apăruți pe piață și o oportunitate pentru comercianții de tot felul să facă un profit mai avantajos decât într-o zi obișnuită. După o pauză de doi ani, în care scena plutitoare a fost părăsită și lăsată să devină o paragină, pe 23 august 2013 a răsunat din nou imnul festivalului în toată Mangalia. Am fost și eu acolo, nerăbdătoare să revăd spectacolul, dar am reușit să observ, fără să mă chinui prea tare, doar o lipsă destul de mare de fonduri. Printre artiștii prezenți reușeai cu greu să găsești un nume cât de cât important (de exemplu: Spitalul de urgență, Iuliana Pușchilă sau What's up), deci vă dați seama că de străini nici nu se punea problema. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care și spectatorii au fost mai puțini. Înainte în fiecare seară tribunele erau neîncăpătoare și dacă ajungeai mai târziu nu apucai locuri decât pe iarbă, însă chiar și de acolo puteai vedea tot ce se întâmplă datorită unui ecran mare montat în lateralul scenei (acum acesta lipsește cu desăvârșire). Totodată un element prezent la sfârșitul fiecărui spectacol și așteptat cu nerăbdare de toți cei prezenți și anume show-ul pirotehnic a fost inexistent. Ca să fie totul complet am avut parte și de un scandal provocat de rapperul What 's up care a cântat împotriva președintelui, moment în care prezentatoarea din acea seară a venit pe scenă și i-a smuls microfonul din mână.

Poate preluarea festivalului de către TVR de la primăria locală a condus la această schimbare a politicii lui. Nimeni nu poate să știe cu certitudine ce s-a întâmplat, dar cu siguranță sunt mulți cei care au fost dezamăgiți. Din păcate, în România, tot ceea ce este bun și apreciat este în același timp pe cale de dispariție. Așa s-a întâmplat cu festivalul Callatis, dar și cu alte lucruri. Acesta este adevărul și noi, oamenii obișnuiți, trebuie să ne împăcăm cu el și să ne conformăm.Totuși ar fi bine să realizăm că în mâinile noastre este schimbarea, doar trebuie să luptăm pentru a o înfăptui. 

Pe litoralul românesc

Pentru cei care nu au ajuns încă pe la mare sau pentru cei care se pregătesc să plece, m-am gândit să scriu ceva pe această temă.

Este o seară liniștită și senină, motiv pentru care m-am hotărât să mă plimb pe malul mării. Ajung pe plajă și calc pe nisipul fin, care îmi mângâie tălpile. Mă lovește, parcă în plină figură, mirosul acela specific de apă sărată, scoici și alge care îmi reînvie amintiri demult uitate. Liniștea este aproape mormântală, singurul sunet de pe fundal este cel al valurilor. Atmosfera este una propice pentru relaxare, fără tot felul de sunete neplăcute. Când cerul aproape că se întunecă în totalitate răsare și luna. Se ridică atât de încet, parcă puțin leneș, din mare având o culoare rozalie (este de o frumusețe rară). Toată această atmosferă contrastează puternic cu ceea ce se întâmplă pe timpul zilei. De cum ajungi pe plajă dimineața, somnoros și poate puțin mahmur, îți întinzi prosopul și te așezi "la prăjit". Nu durează prea mult până când își fac apariția vânzătorii ambulanți care aduc tot felul de "bunătăți" și încearcă să te atragă cu strigături de genul "Nămol, scoici, coliere avem !" sau "Poze la minut, la minut ! Faceți poze cu crocodilul !" ,care este de fapt o igoană :)). Nu te plictisești niciodată să îi asculți pentru că în fiecare an au câte un slogan nou, mai amuzant decât cel precedent. Când te ridici de pe prosop ca să vezi ce mai este prin jur poți să ai ghinionul să dai cu ochii de o tanti (destul de bătrână) cât ușa care s-a hotărât fără pic de jenă să facă topless. Nu pot să spun că sunt o mare fană a acestui obicei (nu mi se pare ok nici dacă ai o siluetă de invidiat), dar când ești ditamai femeia nu cred că este nimeni încântat să te vadă pe tine, în toată splendoarea, cum ți se revarsă toate cele. Este chiar scârbos :(. Dacă vrei neapărat mai bine te duci pe o plajă de nudiști, unde nu dranjezi pe nimeni. După o asemenea priveliște parcă vrei și mai mult să te răcorești în valurile mării. Nu știu dacă și alții au prins, dar eu am avut valuri în fiecare zi și pot spune că este chiar palpitant. Am luat câteva, care m-au băgat la fund, dar în rest a fost bine. Este o senzație ciudată la început pentru că nu apuci să te pregătești înainte și te trezești acoperit de apă, deschizi instictiv ochii și reușesti să te dezmeticești destul de repede ca să ieși la suprafață, fără să bei prea multă apă sau în cazul meu, fără să o tragi pe nas. Partea bună este că nu am mai avut parte de alge, dar pe mal se găseau niște meduze gigantice (părcă erau mutante).

Una peste alta vara la mare este extraordinar. Până la urmă treci peste neplăceri și ai parte de o vacanță de neuitat. Chiar dacă mulți nu preferă litoralul românesc, eu cred că dacă știi unde să te duci totul decurge bine.

P.S: Din păcate nu pot să pun o poză reprezentativă, dar mă revanșez când mă întorc în București.

Pacific Rim - un film pentru adepții SF-urilor

Azi am vizionat acum câteva săptămâni într-o sală destul de goală filmul Pacific Rim(sau mai pe românește, Cercul de Foc). Pelicula abordează subiectul tabu al “omuleților verzi” dintr-o altă perspectivă. De această dată extratereștrii apar sub forma unor dinozauri gigantici, iar un aspect mai special este faptul că ei nu vin din spațiu, ci din interiorul Pământului. Până la ora actuală s-au făcut numeroase filme care au la bază subiectul și fiecare l-a abordat diferit, însă proveniența acestor creaturi era întotdeauna spațiul.

Ca să vă captez puțin atentia cu privire la ce se întâmplă o să vă fac un scurt rezumat al acțiunii. În viitor se deschide o falie pe Pământ prin care ies extratereștrii. După ce aceștia produc distrugeri inimaginabile, marile puteri hotărăsc să își unească forțele pentru a-i înfrânge. Așa  apar Jaegerii. Aceștia sunt de fapt niște roboți controlați de doi piloți. Cei din urmă sunt “legați” printr-o “conexiune” la nivel mental, deci trebuie să fie compatibili psihic. Cu ajutorul acestor mașini oamenii reușesc să stăpânească extratereștrii pentru o perioadă, însă ei revin mai puternici și mai numeroși. Datorită noilor condiții conducătorii marilor puteri hotărăsc să lanseze o bombă nucleară în falie pentru a distruge definitiv atacatorii.

Dacă ceea ce v-am povestit eu până acum v-a stârnit interesul pentru acest film vă provoc să îl vizionați. Pot să vă spun că nu o să regretați și veți sta cu sufletul la gură până în ultimul moment. Pacific Rim este, după părerea mea, un SF clasic. Oare vor reușii Jaegerii să distrugă falia sau vor muri încercând ? Răspunsul la întrebare îl veți afla numai dacă vizionați filmul. Sper să vă placă ;)

Generația cu calculatorul în brațe

Chiar dacă multe persoane ar putea să spună că nu am dreptate, eu totuși am curajul să afirm că oamenii născuți după anul 2000 sunt membrii generației cu calculatorul în brațe. Cred că ei au scos capul într-o lume în care tehnologia este la putere și în care internetul este parte din viața fiecăruia. Din păcate acest lucru nu cred că are un impact benefic asupra lor. Toți copiii sunt din ce în ce mai perspicace și sunt ca un burete care acumuleaza și procesează constant informații pe care noi poate la vârsta lor nu le cunoșteam. Nu neg că cei născuți în '90 nu au avut acces la calculatoare sau televizoare color, dar ei au prins, să zic așa, o perioadă de început a acestor gadget-uri. Îmi aduc aminte că îmi plăcea foarte mult să mă uit la desene animate, să ies afară cu prietenii ca să ne jucăm și să stau cu orele la calculator încercând să termin diferite jocuri cu o grafică mediocră pentru vremurile actuale. Totuși toate aceste lucruri s-au schimbat, începând cu evoluția tehnologiei și îmbunătățirea graficii, dar și prin faptul că totul a devenit mai comercial. De exemplu, când eram eu mica erau desene precum Viața cu Louie, Copiii de la 402, Ce-i cu Andy ?, Familia de ce, Bobby etc. pe care le urmăream non-stop, ajunsesem să știu replicile pe de rost, dar ceea ce este diferit este faptul că aveau și o parte educativă (aveam multe lucruri de învățat din ele). Cu niște "cărămizi" de telefoane stăteam în fața blocului sau în curtea școlii și vorbeam ore în șir cu prietenii. Un lucru benefic este că noi eram atrași de sport și de alte activități. Ni se părea un lucru chiar extraordinar să învățăm ceva nou și să intrăm într-o comunitate care în timp să devină ca o a doua familie. Acum sunt tot felul de prostii de seriale și desene cu tot felul de monștrii și creaturi scârboase de care copiii în loc să se sperie sunt încântați și chiar încearcă să le imite atât comportamentul cât și limbajul. Cred că acesta este unul din motivele pentru care ei folosesc un limbaj răutacios, violent și unii chiar înjură. Am întâlnit, cu stupoare, pe stradă tot felul de "pitici" care îmi ajungeau până la brâu dar care scoteau pe gură tot felul de prostii (am rămas tablou). Marea majoritate stau numai cu ochiii în calculator sau în televizor în loc să iasă afară și să se joace cu prichindei de vârsta lor, să comunice, să își facă prieteni și să învețe anumite principii. Este păcat că am observat că fiecare generație de copii devine din ce în ce mai desteaptă și cred că ar trebui să își folosească intelectul  în scopuri pozitive și nu să îl irosească pe prostii. Când se întâlnesc fiecare puști se laudă cu noua lui tabletă sau cu noul lui joc, în loc să se joace cu păpuși, mașinuțe sau figurine. Aceste lucruri sunt la modă acum și pentru ei, care s-au născut într-o asemenea lume, este ceva perfect normal. Cred că părinții au cel mai mare impact asupra lor, ei sunt cei capabili să îi scoată din această lume și să îi împingă spre sport, arte sau alte discipline care ar putea să îi dezvolte fizic și psihic. Sper să nu mă considerați ipocrită, dar aceasta este părerea mea aș vrea să cred că cineva poate învăța ceva din spusele mele. Nici eu nu sunt perfectă, însă fac tot posibilul să îndrept ceea ce nu este bine.

Copil haios

Am descoperit acest clip și nu m-am putut opri din râs când l-am văzut așa că m-am gândit să îl postez ca să îl vedeți și voi. Copilul este foarte amuzant și inocent în același timp, el doar vrea să spună cum face rața. Uitați-vă și voi și descoperiți rezultatul ;)

Despre sport și altele

Când mergi pe stradă și întrebi un străin dacă a auzit vreodată de Nadia, Năstase sau Hagi o să îți spună că da. Sunt oameni și sportivi valoroși pe care România i-a dat lumii. Era lor a apus însă și acum trebuie să ne concentrăm pe noile talente. Din păcate cel mai bine promovat sport la ora actuală este fotbalul și nu este un lucru rău, însă fără să fiu răutăcioasă chiar dacă avem echipe decente din punct de vedere valoric, nu ne ridicăm la nivelul marilor puteri. Dat fiind acest lucru ar trebui să ne concentrăm atenția pe sporturile la care, în acest moment, ne pricepem cel mai bine și la care sportivii reușesc să ocupe cele mai înalte trepte ale podiumului european și mondial, anume scrima, gimnastica, handbalul și de puțin timp tenisul. Din nefericire condițiile nu sunt dintre cele mai bune și atunci când trăim într-o era a tehnologiei în care copiii stau mai tot timpul în fața calculatorului, tot mai puțini aleg să practice un sport. Aleg să fie sedentari și din acestă cauză rata obezității a crescut în ultimii ani. Spun din proprie experiență că este benefic pentru tineri să se apuce de un sport pentru că nu numai că își pot dezvolta musculatura, dar își dezvolta și mintea, învață ce înseamnă disciplina, respectul față de adversari(sau fairplay) și înțeleg că totul se caștigă prin foarte multă muncă și dăruire(cum se și spune: 99% transpirație și 1% talent). Trebuie să iubești ceea ce faci, să dai totul pentru că numai așa ajungi să ai și rezultate(pot să vă spun că este un sentiment unic, imposibil de descris în cuvinte când descoperi că toată munca ta a dat rezultate). Aceste principii se aplică și în viața de zi cu zi și este bine să le înveți de mic. Sincer trăiesc cu sufletul la gură de fiecare dată când un sportiv(mai ales când este român) ajunge să lupte pentru o medalie și când îl văd acolo, pe podium, cu medalia atârnându-i la gât mi se face pielea de găină. Pâțesc acest lucru nu pentru că sunt mândră că sunt de aceeași nație cu ei, ci pentru că știu, într-o anumită măsura, cum este viața lor din spatele concursurilor, cât de mult muncesc ca să ajungă să aibă o asemenea șansă. Cea mai mare mândrie o simt eu personal pentru nivelul la care a ajuns scrima. Pot spune că nu îmi vine să cred că reușim să cucerim lumea prin intermediul fetelor de la spadă și a băieților de la sabie, care ne reprezintă cu mândrie și onoare la fiecare concurs și se întorc acasă mereu cu cel puțin o medalie. Un alt lucru demn de lăudat este faptul că spre deosebire de fotbaliști care defilează cu viața privată pe la televizor, ei nu fac acest lucru și nu apar implicați prin media în tot felul de scandaluri rușinoase. Ei sunt doar un exemplu, cum ar trebui sa fie reprezentat demn sportul. Asta ar fi bine să vadă copiii la televizor ca să aibă întradevăr ce învăța, să vadă în ei un model și să își dorească să ajungă asemenea lor. Cred că sportivii de talia celor amintiți anterior sunt cei care ar trebui să câstige sute de mii de euro pentru performanțele lor și nu fotbaliștii(bine, aici nu îi bag pe toți în aceeași oala că mai sunt și excepții). Ar fi indicat să învețe și conducătorii țării să aprecieze sportul și sportivii la adevărata lor valoare, ar trebui să creeze condiții mai bune pentru antrenamente și să atragă cât mai mulți copii spre această lume pentru că cine reușește să o descopere își va da seama că este chiar specială, dar și grea.